pp. 205 - 209 / OMAGIU # 8
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
skip to main |
skip to sidebar
totcetrebe
- bărbaţi şi copii (3)
- bd (15)
- by cars (1)
- copy/paste is gud (1)
- d p stradă (7)
- decomposed and recomposed sounds (1)
- dsn (4)
- eu (3)
- gândaci la feminin (5)
- în pielea goală (6)
- poveşti mici pentru copii mari (3)
- pseudo'jurnal (23)
- the band (1)
- turquoise/magenta (4)
- zacuska senzual (3)
poze
B.P.
- a na ba na na
- aglomereişăn neişăn
- armoniei
- brănet
- chestionabil
- clickabil
- clubul ilustratorilor
- cosmonova
- cricri toamnă gri
- fresh good mnml
- icecevici
- irlo
- john+jehn
- linda
- mintea de ceai
- mironia
- mmm de la minimal
- musculiţe
- n.e.u.r.o.
- neaga
- noper
- o fată faină
- pisici & zombii
- rem
- sinboy
- turbo
- veioza
- vrabia
- văleleu
- văru'
- whoana
- zi oilerz
Arhivă
-
►
2008
(24)
- ► septembrie (2)
5 comentarii:
foarte tare :))
"hatz"-ul de la sfarsit face toti banii :))
si eu care am cumparat revista sa te sustin financiar :))
man esti tare!tocmai citeam revista si am dat peste "konada circumscrisa"..:)and the little "spala ma pe spate,sarpe" kicks ass!:)si uite asa un konada lover prin satu mare;)
Hi. Fain blog! E ceva cu totul diferit.
ştii ce m-am gândit aseară, konada dragă? că inconştientul nostru dezlănţuit pe frecvenţa kappa ne-a adus particulele minţii aproape la dimensiuni de nivelul constantei lui planck, astfel că am făcut un bedeu despre animale celebre din ştiinţă. pisica lui schroedinger joacă rolul revelaţiei pe care o ai în stări mentale alterate (cum e experienţa near-death prin care ajungă să treacă), iar câinele lui pavlov, săracul, e sclavul pulsiunilor inculcate prin dresaj (aici mă gândesc în principal la modelul educaţional în care suntem crescuţi şi în care ni se repetă obsesiv care sunt limitele normale în care trebuie să ne plasăm şi la ce fel de stimuli să reacţionăm pentru a fi răsplătiţi). astfel că revelaţia e înghiţită de pulsiune, aşa cum deseori se întâmplă când ne întoarcem din călătoriile noastre la marginile universului, aşa cum deseori se întâmplă când încercăm să povestim celor care nu au trecut pe acolo. sigur, interpretarea mea e simplistă şi dihotomică, dar dihotomiile sunt mai prezente decât vrem noi să acceptăm în această lume aşa-zis "postmodernă" a complexităţii.
Trimiteți un comentariu